ȘTIM (Știință, Tehnologie, Inginerie, Matematică)

Situația din acest moment

O simplă statistică

Cheltuielile globale în cercetare-dezvoltare au crescut spectaculos în perioada 1996-2021. Graficul alăturat demonstrează interesul în creștere al țărilor care cunosc o dezvoltare rapidă pentru alocarea unui procent din ce în ce mai mare dintr-un PIB în creștere pentru cercetare-dezvoltare. Adică demonstrează creșterea interesului pentru ȘTIM, interes care este unul dintre pilonii fundamentali ai nivelului economiei țărilor respective. Și aici vorbim despre un interes concretizat în finanțări și nu în declarații. În acele țări, abordarea ȘTIM de la nivelul legislativ și administrativ la cel de execuție este una extrem de responsabilă atât pentru prezentul cât și pentru viitorul națiunilor respective.

În România, procentul din PIB alocat zonei de R&D a scăzut de la 0,67% din PIB în anul 1996 la 0,47% în 2021. Lucrul acesta reflectă interesul scăzut atât al sectorului public cât și al celui privat pentru acest domeniu cât și o comandă socială minimă pentru el. Faptul că avem alianțe politice, economice și militare puternice ne permite accesul parțial la avansul făcut prin efortul aliaților noștri, dar și așa, fără a avea domeniul ȘTIM clar definit și fără a avea o economie de proprietate intelectuală, accesul acesta are efecte concrete minore.

Șase domenii majore în care se dezvoltă lumea

Dintre toate categoriile care pot fi încadrate în ȘTIM, șase sunt cele care cunosc o dezvoltare globală majoră. Lucrul acesta poate fi demonstrat de dinamica investițiilor din ultimii zece ani în componenta de cercetare-dezvoltare aferentă lor. Am prezentat această dinamică în graficul alăturat. De aceea, cred că este bine să plecăm de la această observație simplă și să constatăm că înțelegerea legată de ȘTIM în România este destul de conservatoare și cu accente arhaice. Cele șase domenii (în ordinea crescătoare a investițiilor globale din 2023) sunt: fabricația aditivă, științele creierului, biologia sintetică, agricultura, robotica industrială și inteligența artificială. Am putea alege din aceste direcții ceva pentru România? Când îți pui o asemenea întrebare, trebuie să ai în vedere câteva lucruri: dacă domeniul ți se potrivește, dacă ai resurse pentru el, dacă forța de muncă este suficientă și dacă acoperă suficient din forța de muncă existentă precum și dacă domeniul respectiv are valoare adăugată mare.

În anul 2020 am propus și înființat Comisia pentru Știință și Tehnologie în Parlament, pentru a avea o comisie care să accelereze dezvoltarea acestui domeniu, așa cum am făcut în anul 2001 când am înființat în Camera Deputaților Comisia pentru Tehnologia Informației și Comunicațiilor. Acum urmează să dezvolt legislația pentru știință și tehnologie.

Aceste criterii le-am avut în vedere atunci când am dezvoltat (între anii 2000-2016) industria de IT&C care a produs o creștere de la sub 2% din PIB-ul din anul 2000 la 8% din PIB-ul de azi. Din păcate, industria a optat pentru o altă soluție de dezvoltare (cea preponderent pe lohn) ceea ce nu a mai făcut posibil un program de tranziție lentă de la IT la IA. Acum vin pentru industria de IA cu un proiect similar cu cel pentru industria de IT din anul 2000,  fiind una dintre direcțiile în care putem evolua. Cealaltă direcție în care putem evolua este agricultura, cu condiția să adoptăm metodele și tehnologiile actuale.

Aceste două domenii care au sens pentru România au nevoie vitală de ȘTIM, de aceea, am în programul meu acest capitol.

De la lume adunate

SUA, UE și China au toate programe puternice și strategii de dezvoltare STEM, dar diferă în abordări. SUA se concentrează pe inovație și parteneriate public-private, UE pe cooperare și incluziune, iar China pe investiții de amploare și educație intensivă pentru a sprijini dezvoltarea rapidă.

Din cele trei abordări, cred că cea mai potrivită pentru România este abordarea SUA. Putem să urmăm o cale proprie în ceea ce privește organizarea, care să se armonizeze și cu structura programelor de finanțare ale Uniunii Europene. De aceea, voi descrie aici felul în care este organizată instituțional politica SUA în ceea ce privește ȘTIM.

Astfel, în SUA accentul este pus pe inovație și tehnologie, ceea ce a făcut ca SUA să devină lider mondial în cercetare și dezvoltare datorită unei finanțări puternice și a unei colaborări strânse între sectorul privat, universități și guvern. Programele ȘTIM sunt promovate intens la toate nivelurile educaționale pentru a pregăti elevii și studenții pentru o piață a muncii în continuă schimbare. Programe precum STEM Education Strategic Plan al guvernului federal au ca scop stimularea interesului pentru ȘTIM prin programe extra-curriculare, resurse educaționale și burse de studii. Marile companii din tehnologie (Google, Microsoft, etc.) oferă sprijin educațional sub formă de granturi, concursuri și parteneriate cu școli și universități și sunt dezvoltate programe speciale pentru a promova diversitatea în domeniile ȘTIM.

Ideile din programul UE privind gândirea critică și interdisciplinaritatea, integrând, de asemenea, arta și alte domenii cu ȘTIM, sunt de asemenea, idei valoroase, care merită promovate și în România.

În acest moment, programele și strategiile existente în România sunt, mai degrabă, abordări declarative. Pentru a trece de acest stadiu, este necesar să regândim arhitectura legislativă, instituțională și bugetară.

Cum stau lucrurile în România?

Totul începe cu stabilirea subiectului pe care îl avem de abordat și cu definirea termenilor. În acest moment, singurele referințe la ȘTIM le găsim în două alineate din Legea 1/2011 și două alineate în Legea 199/2023. Pentru că sunt atât de puține referințe, le voi prezenta aici integral. Astfel, Articolul 2, alineatul 3 din Legea 1 spune că “Învățământul preuniversitar are ca finalitate formarea competențelor-cheie necesare pentru dezvoltarea personală și profesională a individului, printre care se numără competențele matematice și competențele de bază în științe și tehnologii.”, adică este pur declarativ, iar Articolul 68, alineatul 1 din aceeași lege “Planurile-cadru de învățământ pentru învățământul preuniversitar includ, în mod obligatoriu, discipline din domeniul științelor exacte și al tehnologiei”, are o utilitate practică evidentă, dar referința la științe exacte și tehnologie este una vagă și confuză. În Legea 199/2023, Articolul 5, alineatul 1 spune că “Învățământul superior are ca misiune generarea și transferul de cunoaștere prin educație și cercetare științifică, dezvoltarea creativității și inovării, în vederea formării de specialiști în diverse domenii, inclusiv în științe și tehnologii”. Pe lângă faptul că este pur declarativ, acel “inclusiv” aduce o notă peiorativă științei și tehnologiei. Articolul 118, alineatul (2) spune că “Instituțiile de învățământ superior pot organiza programe de studii universitare în domenii prioritare pentru dezvoltarea economică și socială, printre care se numără și domeniile științifice și tehnologice”. Din nou, știința și tehnologia apar ca o chestiune marginală, iar articolul nu aduce practic nimic. Aduce în schimb Anexa legii, la punctul 51, sub denumirea de “Programele de studii în domeniile învățării științelor exacte, ingineriei și matematicii (ȘTIM)”. Conform acestei anexe, programele ȘTIM includ următoarele ramuri de știință:

  • Matematică
  • Fizică
  • Chimie și inginerie chimică
  • Biologie
  • Biochimie
  • Științe inginerești

exprimând mai degrabă luptele dintre universități pentru a atrage finanțare publică pentru înființarea de facultăți, masterate și doctorate care se adresează, primordial, domeniilor pe care le stăpânește corpul didactic al respectivelor universități. O mică victorie în această luptă a fost introducerea informaticii ca domeniu ȘTIM și aici se încheie tot ce este finanțabil public în spațiul universitar.

Idei și soluții

Nu trebuie să inventăm roata

pentru că legislație și arhitectură instituțională care și-a dovedit eficiența există în toate țările cu domeniul ȘTIM dezvoltat. Ce propun eu pentru legislatura următoare este o Lege privind dezvoltarea ȘTIM în România care să aibă următoarele coordonate:

  1. Definirea și enumerarea domeniilor ȘTIM, cu o anexă detaliată de tipul celei din taxonomia unor documente internaționale sau americane, care să enumere domeniile și subdomeniile.
  2. ȘTIM se adresează întregii societăți, nu doar zonei academice.
  3. Pentru întocmirea și coordonarea programelor din ȘTIM, precum și pentru stabilirea unor acțiuni pe termen lung este necesar ca abordarea să fie mutată de la nivelul ministerelor de linie la nivelul unei instituții independente. De aceea, legea  pe care o propun va înființa o Autoritate Națională pentru Știință și Tehnologie (ANST) care să corespundă nivelului de independență asigurat de Constituția României, adică să fie o autoritate sub control parlamentar. Această autoritate va avea o abordare strategică, pe termen lung, va asigura finanțarea direcțiilor care nu presupun finanțare prin intermediul ministerelor de linie, va avea inițiativă legislativă și va aviza propunerile legislative care vizează ȘTIM. De asemenea, ANST va colabora cu Guvernul României pentru a armoniza nevoile ministerelor de linie. Mă gândesc la o autoritate pe modelul National Science Foundation, înființată în 1950 în Statele Unite, care a servit ca model pentru majoritatea țărilor dezvoltate.
  4. Acordarea Ministerului Educației, Academiei Române și academiilor recunoscute de lege, unui număr sporit de atribuții privind educația ȘTIM la toate nivelurile și dezvoltarea cercetării în domeniile prioritare stabilite de către ANST.
  5. Înființarea, prin lege, a unui consiliu consultativ la nivelul Ministerului Educației care să asigure, cu sprijinul ANST:
    • Actualizarea programei educaționale prin includerea unor module care să reflecte cele mai noi descoperiri și tehnologii.
    • Abordarea interdisciplinară prin integrarea științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii în module comune pentru a reflecta sinergia dintre domenii. Cu alte cuvinte, pe lângă disciplinele verticale, elevii să poată studia discipline orizontale, care să combine cunoștințele dobândite și să le demonstreze utilitatea.
    • Metode de predare inovatoare prin introducerea unor tehnici de învățare bazate pe proiecte și utilizarea tehnologiilor emergente, precum inteligența artificială, biologia sintetică, agricultura în medii controlate, realitatea virtuală și simulările computerizate.
    • Ghiduri etice pentru utilizarea tehnologiei.
  1. Întărirea instituțională a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) și oferirea de stimulente fiscale pentru operatorii economici care utilizează în activitatea lor brevete realizate de cercetători și inventatori români. OSIM va putea colabora cu ANST și va putea obține subvenții care să permită costuri mai mici cu brevetarea în domeniile considerate de importanță strategică.
  2. Acordarea statutului de utilitate publică organizațiilor neguvernamentale care dovedesc prin activitatea lor că sprijină domeniul ȘTIM. De la publicații la organizații care realizează cercetare în regim open.
  3. Realizarea de hub-uri regionale, în special cu caracter educațional, care să adreseze populația școlară dar și publicul larg.

Sigur, aceasta este doar o schiță pentru legea pe care urmează să o propun, detaliile fiind la fel de importante ca elementele majore.

Pe lângă această propunere intenționez să propun un proiect de lege pentru instituirea Săptămânii naționale pentru știință și tehnologie, săptămână în care autoritățile centrale și locale să poată finanța evenimente care să prezinte ȘTIM marelui public și să crească interesul oamenilor pentru acest domeniu.

CMF 13240080